Archive for februarie 2010
Teatre clujene
Oraşul Cluj-Napoca (prescurtat Cluj, denumire care vine din latinescul „clusium” = „închis”, localitatea fiind împresurată de dealuri) constituie centrul geografic şi simbolic al Transilvaniei, o regiune întinsă din nord-vestul României. Cu un număr de aproximativ 300.000 de locuitori (dintre care în jur de 17 % de etnie maghiară), Clujul se situează pe poziţia trei ca mărime în ierarhia oraşelor României, după capitală – Bucureşti -, şi Timişoara, o aşezare din vestul extrem al ţării. Fluctuaţii vizibile de populaţie au loc în funcţie de ciclurile învăţământului superior, care cunoaşte aici o dezvoltare notabilă. Din acest punct de vedere, Clujul se află pe poziţia secundă ca importanţă, fiind al doilea pol universitar din România. Începând din anul 1991, în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” au fost iniţiate, la Facultatea de Litere, o serie de cursuri de artă teatrală (actorie, regie, teatrologie), în limbile română şi maghiară. Lor li s-au adăugat, în timp, cursuri de fotografie, cinematografie, media, astfel încât, în 2005, a luat fiinţă Facultatea de Teatru şi Televiziune, ca entitate autonomă, în continuă dezvoltare, ce-şi păstrează profilul bilingv. Aceasta reprezintă actualmente un apreciabil rezervor de resurse umane pentru principalele instituţii teatrale subvenţionate de stat ale oraşului: Teatrul Naţional „Lucian Blaga”, Teatrul Maghiar de Stat şi Teatrul de Păpuşi „Puck”. Pe lângă ele, din octombrie 2009, în incinta fostei Fabrici de Pensule a oraşului – dezafectată după căderea regimului comunist şi reorganizată recent ca centru cultural independent – funcţionează teatrul privat Sala Mică, condus de regizoarea Mihaela Panainte, alături de alte şase grupări dedicate promovării artelor din zona performance-ului. Un alt spaţiu care găzduieşte ocazional spectacole de teatru (în principal de limbă maghiară, dar nu exclusiv) este acela al fostei sinagogi a meşteşugarilor evrei, cunoscută sub denumirea de Casa Tranzit, după numele fundaţiei care gestionează clădirea din 1997 şi se ocupă de renovarea sa. Atât Casa Tranzit, cât şi Fabrica de Pensule, care dispune de o suprafaţă de aproximativ 2000 de metri pătraţi, împărţită în 29 de arii de expunere, luate în chirie pe o perioadă de cinci ani de mai multe asociaţii de artişti, curatori, producători şi manageri culturali din Cluj, sunt spaţii destinate întâlnirilor reprezentanţilor artei contemporane, în care se cultivă de predilecţie multidisciplinaritatea şi multiculturalitatea.
Trupa Teatrului Naţional „Lucian Blaga” îşi desfăşoară activitatea, alături de cea a Operei Naţionale, într-o clădire impozantă din centrul Clujului, construită la începutul secolului trecut de firma vieneză Fellner und Helmer, în stil Secession, cu elemente neo-baroce. Aceeaşi firmă a mai ridicat, pe teritoriul României, teatrele din Iaşi şi Oradea, având în inventar nu mai puţin de 48 de teatre edificate în Europa, în oraşe precum Hamburg, Szeged, Zürich, Budapesta, Praga, Baden, Zagreb sau chiar Odessa. Teatrul clujean a fost inaugurat în luna septembrie a anului 1906, pe când teritoriul Transilvaniei făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar. O a doua inaugurare oficială a avut loc în 1 decembrie 1919, după ce, în urma Primului Război Mondial, Transilvania a revenit Regatului Român. Construcţia a cunoscut modificări semnificative după cel de-Al Doilea Război Mondial, când a fost extinsă, apoi în anii ’80, când s-au efectuat lucrări de reamenajare mai ales la exterior, apoi spre sfârşitul anilor ’90, când s-a deschis la demisol studioul Teatrului Naţional (Sala „Euphorion”). În prezent, se execută lucrări de renovare a faţadei şi interiorului. Edificiul dispune de o sală de spectacol à l’italienne, cu o capacitate de 928 de locuri, cu un balcon şi două rânduri de loji, şi o scenă de 9,5 m lăţime şi 11 m adâncime. În studioul „Euphorion” încap în jur de 100 de spectatori, într-un perimetru marcat de patru stâlpi de susţinere, care delimitează o arie de joc de circa 14, 25 metri pătraţi. Sala Mare a teatrului poate fi folosită şi ea în regim de studio, prin aducerea spectatorilor pe scenă, soluţie preferată de mulţi regizori.
Încă de la începuturile sale, Teatrul Naţional din Cluj, la fel ca şi Teatrul Maghiar, a funcţionat pe bază de repertoriu, fiind menit să ilustreze şi să promoveze valorile dramaturgiei naţionale şi universale. Din anul 2000, sub conducerea scriitorului şi profesorului Ion Vartic, pe scena teatrului clujean au montat spectacole regizori importanţi precum Vlad Mugur, Sanda Manu, Alexandru Dabija, Tompa Gábor, Cătălina Buzoianu, Mona Chirilă, Marc Bogaerts (Belgia), Radu Afrim, Mihai Măniuţiu sau Andrei Şerban. Au fost reprezentate texte de Molière, G.B. Shaw, I.L. Caragiale, Hristo Boicev, Henrik Ibsen, Euripide, Venedikt Erofeev, Yasmina Reza, August Strindberg, Dino Buzzati, Tom Stoppard, Eugène Ionesco, Lucian Blaga, N.V. Gogol, Saviana Stănescu, Matei Vişniec, Visky András, Mihai Ignat etc. Spectacolul Hamlet, de W. Shakespeare, în regia lui Vlad Mugur, a obţinut în anul 2002 premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai bun spectacol al anului 2001. Alte momente de vârf ale Teatrului Naţional din Cluj le-au constituit montările după Exact în acelaşi timp de Gellu Naum, în regia lui Mihai Măniuţiu (premiul UNITER pentru regie în 2003), şi Purificare de Sarah Kane, în regia lui Andrei Şerban (6 nominalizări şi două premii UNITER la festivitatea din 2007).
Teatrul şi Opera Maghiară de Stat îşi au actualmente sediul lângă parcul central al oraşului, pe malul râului Someş, pe locul fostului Teatru de Vară. Clădirea în stil Secession, ridicată de arhitecţii Géza Markus şi Frigyes Spiegel, a fost terminată în 1910 (reprezentaţia inaugurală: 18 iunie 1910), adăugându-i-se ulterior, între anii 1959-1961, foaierul de tip clasicist post-stalinist, conceput de Ioan Paiu şi János Sóvágó. Sala teatrului are o capacitate de 863 de locuri, distribuite la parter şi galeria unică. Scena are o suprafaţă de 16 m în adâncime şi 20 de m lăţime. Spre finele anului 2008 a fost finalizată Sala Studio, situată într-o elegantă clădire anexă, din sticlă şi metal, cu vedere spre râu, lipită de vechiul teatru. Aceasta poate primi circa 100 de spectatori. Spectacolele Teatrului Maghiar sunt traduse la căşti sau subtitrate în limba română.
Din anul 1990, trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj este condusă de regizorul Tompa Gábor, care a introdus aici principiul angajării membrilor personalului artistic pe bază de contract reînnoit anual (restul teatrelor de repertoriu din ţară, subordonate Ministerului Culturii, având în general trupe angajate permanent). Stabilitatea şi fermitatea conducerii i-au asigurat acestei instituţii o ascensiune constantă în ultimii 20 de ani, răsplătită, pe lângă alte distincţii, cu nu mai puţin de 6 premii UNITER pentru cel mai bun spectacol de-a lungul intervalului menţionat, pentru În staţie, de Gao Xing Tsien, regia Tompa Gábor (1989), Doi gemeni veneţieni de Goldoni (1996) şi Livada de vişini de Cehov (1998), în regia regretatului Vlad Mugur, Woyzeck de Georg Büchner, în regia lui Mihai Măniuţiu (2005), Unchiul Vania de Cehov, în regia lui Andrei Şerban (2007), şi Trei surori de Cehov, în regia lui Tompa Gábor (2008). În aprilie 2008, Teatrul Maghiar de Stat a devenit a doua instituţie de gen din ţară, după Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti, admisă în Uniunea Teatrelor din Europa. La succesele sale şi-au mai adus aportul regizori precum Silviu Purcărete, Elie Malka, Patrick Le Mauff, Victor Ioan Frunză, Mona Chirilă, David Zinder, David Grant, Radu Alexandru Nica sau Attila Keresztes. Dintre autorii reprezentaţi se cuvin menţionaţi, pe lângă cei deja amintiţi: W. Shakespeare, H. Ibsen, Danilo Kiš, Hanoch Levin, Thomas Bernhard, Heiner Müller, Nathalie Sarraute, Sofocle, Bertolt Brecht, I.L. Caragiale, Euripide, Luigi Pirandello, E. Ionesco, Christopher Marlowe, Molnár Ferenc, S. Anski, Egressy Zoltán, Marie Jones, Slavomir Mrožek, F. G. Lorca, Tom Stoppard, François Rabelais, Aki Kaurismäki sau Ingmar Bergman. În cadrul trupei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj activează şi dramaturgul András Visky, care scrie constant piese ce sunt reprezentate pe această scenă. Spectacolul cu cea mai recentă lucrare a sa, Născut pentru niciodată, în regia lui Tompa Gábor, a fost prezentat în cadrul secţiunii Off a Festivalului de la Avignon de anul trecut şi desemnat de către portalul festivalier.net drept una dintre cele mai bune montări ale lui 2009. La rândul său, Teatrul Maghiar de Stat este gazda Festivalului Internaţional de Teatru INTERFERENŢE, desfăşurat bianual. În calitate de membru al Uniunii Teatrelor din Europa, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a organizat în 2008, împreună cu Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti, cea de-a 17-a ediţie a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa. Datorită acestor manifestări, alături de cinematografie, foarte prezentă în viaţa oraşului prin intermediul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), teatrul atrage un public din ce în ce mai numeros şi divers, părând să se regăsească după bulversările produse de căderea regimului comunist.
Recenta “criză” financiară mondială s-a făcut însă simţită şi la Cluj, afectând serios activitatea Teatrului Imposibil, condus de regizorul M. Chris. Nedeea. Înfiinţat în februarie 2003, ca asociaţie culturală nonprofit, Teatrul Imposibil s-a remarcat prin programele sale de promovare a dramaturgiei contemporane (române, maghiare şi internaţionale), prin spectacole-lectură sau montări în spaţii neconvenţionale (curţi din centrul oraşului, localuri, săli închiriate etc. – teatrul neavând un sediu propriu). Sub tutela sa s-au editat cărţi de teatru, o revistă, şi a existat chiar un festival de teatru, MAN.IN.FEST, la început cu caracter internaţional, apoi naţional. Din lipsă de fonduri, activitatea Teatrului Imposibil a încetat momentan, fără ca asociaţia să se dizolve. Membrii ei aşteaptă vremuri mai bune, sperând ca Teatrul Imposibil să redevină… Posibil.
Micii spectatori pot alege între reprezentaţiile destinate lor din programul Teatrului Naţional sau al Teatrului Maghiar, dar principalul punct de atracţie în materie de teatru pentru copii rămâne Teatrul de Păpuşi “Puck”. Înfiinţat în 1950, acesta are două secţii, română şi maghiară, cele mai bune producţii fiind prezentate în ambele limbi, într-o sală cu o capacitate de 100 de locuri. Din 2001, la Cluj se organizează Festivalul Internaţional al Teatrelor de Păpuşi şi Marionete “Puck”, singurul festival de gen de asemenea anvergură din România. Directoarea teatrului, regizoarea Mona Chirilă, a iniţiat în anul 2006 seria de Nocturne a Teatrului “Puck”. Este vorba despre o suită de spectacole experimentale pentru adulţi, cu deschidere spre investigaţia şi intervenţia socială (abordând problematici precum sistemul comunist, condiţia femeii etc.), care îmbină mai multe formule de joc – animaţia, păpuşeria, clovneria, musical-ul, performance-ul. În cadrul Nocturnelor s-au prezentat Angajare de clovn, Femeia ca un câmp de luptă şi Istoria comunismului povestită bolnavilor mintal de Matei Vişniec, Camera oglinzilor după autori antici şi François Villon, în regia Monei Chirilă, sau Búbocska, de Orbán János Dénes, şi Don Perlimplin, după Garcia Lorca, în regia lui Varga Ibolya. Copiilor le sunt adresate spectacole după texte de Fraţii Grimm, Carlo Gozzi, Hans Christian Andersen, Korky & Thomas, Carlo Collodi, Ion Creangă, J. Swift, Purdi Mihály, Fazekas Mihály, Rudyard Kipling, José Géal etc. Printre regizorii care mai semnează spectacole (şi scenarii) la Teatrul “Puck” se numără Kovács Ildikó, Alina Hiristea, Szabó Attila, Rumi László, Bogdan Ulmu, Decebal Marin sau Szabó Zsuzsa.
Teatrul Sala Mică din cadrul centrului cultural independent Fabrica de Pensule s-a lansat anul trecut cu spectacolul Delir în doi de Eugène Ionesco, în regia Mihaelei Panainte, directoarea Asociaţiei Grupa Mică, cu sprijinul Centrului Cultural Francez din Cluj. Conducerea teatrului îşi propune să promoveze spectacolele tinerilor regizori şi scenografi, pe texte clasice şi contemporane. În aceeaşi clădire îşi desfăşoară activitatea, împărţindu-şi Sala Studio, grupările Fundaţia AltArt, Asociaţia ArtLink, Asociaţia GroundFloor Group, Asociaţia ART-HOC, Asociaţia Arta Capoeira şi Asociaţia Pillar, ale căror obiective vizează promovarea interferenţei dintre artele vizuale, dansul contemporan şi teatru. Rămâne de văzut cum şi în ce măsură vor reuşi acestea să revitalizeze comunitatea teatrală şi culturală clujeană, sub presiunea unor noi provocări.
Anca Haţiegan
Read Full Post | Make a Comment ( 2 so far )
Saraska's Blog 